E vremea deciziilor. E vremea batailor de cap. E vremea analizei.
Si ce fac eu? Ma gandesc la copilarie… Si asta nu fiindca nu vreau sa iau decizii, din contra, pentru ca vreau sa iau decizii bune.
De cata sinceritate da dovada un copil… Cat de multa sinceritate e necesara in luarea deciziilor! Sinceritatea de a recunoaste ca nu pot lua nici o decizie fara ajutorul lui Dumnezeu.
Copilaria este perioada curatiei… Cate decizii trebuie luate in curatie!
Cant “Ca un copil ce se increde/In tatal sau pe-acest pamant” fiindca stiu cata incredere are micutul in tatal sau. Si cand ma gandesc ca Tatal divin nu e limitat si are atata grija!…
Lumea e atat de complexa… Dar copilul nu-si bate capul cu asta. Vrea sa cunoasca cat poate, dar gaseste lucrurile atat de simple. Complexitatea vietii ma poate face sa raman in simplitatea complexa extraordinara, dar totodata uimitoare a lui Dumnezeu.
Ce bucurie are un copil cand e lasat el sa aleaga, sa faca ceva. Ce bucurie ar trebui sa am eu ca Domnul imi da oportunitatea sa iau decizii!
Si de ce e asa important sa imi aduc aminte de copilarie la vremea deciziilor? Fiindca daca nu ne vom face ca niste copilasi, cu nici un chip nu vom intra in Imparatia cerurilor. Domnul m-a ajutat, in harul Lui, sa iau decizia de a intra in Imparatia cerurilor. Sa nu uit insa ca, in functie de deciziile pe care le iau, ajut sau nu la extinderea Imparatiei.
rascruce;s v
ianuarie 16, 2008 at 11:07 pm
“Copilul rade: intelepciunea si iubirea mea…e jocul!”
NU mi amintesc f multe din copilarie..doar franturi dar imi amintesc despre faptul ca ma jucam mult….
Nu stiu de ce mi se asociaza acum 2 versete in minte:
–”daca nu va veti face k niste copilasi cu nici un kip nu veti intra in Imparatia cerurilor” si
–”cautati mai intai IMparatia lui Dumnezeu si neprihanirea LUi si celelalte …vi se vor da pe deasupra” verset care e precedat de exemplu pasarilor care nu se ingrijoreaza pt hrana si a crinilor care nu se ingrijoreaza pt imbracaminte.
…
ma opresc aici…..Punctele de suspensie sunt cele m potrivite…
ianuarie 17, 2008 at 5:05 pm
Multumesc mult, rebeca. Nu cred ca la intamplare te-ai gandit la cele doua versete. Mie mi-au dat de gandit…
martie 25, 2008 at 8:30 pm
Asa este draga mea Emi, tu ai fost un “copil adult ” in copilarie iar acum un adult cu suflet de copil ;asa sa ne ajute pe toti Domnul’amin!
martie 26, 2008 at 2:58 pm
M-ati cunoscut in copilarie ?
Da, mi s-a mai spus ca in perioada frageda a vietii am fost un “copil adult”, si ca acum am inca sufletul unui copil… Sunt aspecte pozitive si negative…
Mi se pare deosebit faptul ca cel care e copilul lui Dumnezeu are siguranta ca “toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu”. Sa ne ajute Domnul sa ramanem ca niste copii in bratele Lui, indiferent de circumstante, cu increderea ca El e cel mai bun Tata!