Pentru mine e adevarat acest proverb… Cu unele limite.
Acum, cand ma gandesc la anumite evenimente si lucruri din viata mea, imi dau seama de atatea…
Eram un copil care se ocupa de alti copii in bisericile misiune si in biserica unde mergeam. La un moment dat am zis: “Niciodata nu ma mai ocup de copii!” (Curios ca tin minte!), determinata fiind de nu stiu ce vorbe (curios ca nu-mi mai amintesc ce anume). Dumnezeu insa a avut alt plan cu mine si cu copiii.
Eram o adolescenta care voia sa se afirme prin cariera! Dumnezeu imi daruise abilitati intelectuale. Am spus: “Niciodata nu voi da la facultatea X, ci vreau sa ma duc sus!” Dumnezeu a voit sa se foloseasca de abilitatile intelectuale pe care le pusese in mine unde? Exact la facultatatea X! El mi-a confirmat de atatea ori ca voia Lui a fost sa fiu acolo (chiar doua din profesoarele la care nu ma asteptam mi-au spus, fara sa le spun eu ceva si exact in unele momente in care eu ma gandeam daca nu ar fi trebuit sa fi dat la alta facultate(!!!): “Esti exact unde trebuia sa fii!”).
Eram studenta. Am zis: “Niciodata nu voi sta in caminul studentesc X!”. Exact acolo m-a dus Dumnezeu! Acum vad cat de mult m-a binecuvantat El in camin si cate lucruri a modelat in mine!
Am spus: “Niciodata nu voi lucra la birou!”. Unde lucrez? La birou!!!
Ce am inteles din aceste lucruri, si atatea altele nescrise? Dumnezeu vrea sa traiesc o viata in credinciosie oriunde ma pune El pentru un timp! Chiar daca la inceput mi se pare tare ciudat.
“Intareste-te numai, si imbarbateaza-te, lucrand cu credinciosie…” (Iosua 1:7)
Imi aduc aminte ca, inainte de a pleca la facultate, fratele pastor a avut un mesaj special pentru noii studenti, mesaj care il prezenta pe Daniel caracterizat de credinciosie.
La final de facultate, tocmai ma angajasem, am auzit, de data aceasta in alta biserica, in alt oras, un alt mesaj despre credinciosie din Daniel.
Nimic nu e la intamplare!
Si cate lucruri extraordinare ce nu pot fi redate aici imi reamintesc: CREDINCIOSIE!
In realitatea cereasca proverbul “Niciodata nu spune niciodata” nu e valabil, caci NICIODATA DOMNUL NU VA FI NECREDINCIOS PROMISIUNILOR SALE!
Si asta inseamna niciodata in intelegerea Lui!
februarie 6, 2008 at 8:23 pm
Ma regasesc in cuvintele tale.Cand am terminat liceul si eu imi doream sa fiu altceva si sa fac altceva.De fapt nu am facut nici liceul pe care mi l-am dorit,nici facultatea pe care mi-am dorit-o…Am plans cand am intrat la liceu (obligata de parinti) si am plans cand am intrat la facultate (obligata de circumstante). Ma tot intrebam ce caut eu acolo…Insa pot sa spun,ca acum,fiind ultimul an,imi dau seama ca Dumnezeu m-a asezat la locul potrivit.Cand am predat prima mea ora de romana,am simtit ca slujba asta e chiar pentru mine.Multe lucruri pe care nu le simtim momentan poate,le vom simti deplin mai tarziu.Pentru ca voia Domnului este buna,placuta,desavarsita!Eh,se pare ca uneori “ne obliga” Dumnezeu,insa El nu foloseste forta,ci determina prin dragostea si intelepciunea Lui.Cred ca daca am avea libertate in orice situatie s-ar cam alege praful de noi…Cel putin,eu,cantarind lucrurile,mi-am dat seama ca doar dragostea Lui m-a indrumat,pentu ca pe toate planurile sa fiu binecuvantata.
Stiu ca sperantele si planurile mele n-ar putea fi mai bune decat ceea ce a pregatit si implineste El in mine. Cu totii trebuie sa descoperim acest lucru si sa fim incredintati de adevarul Cuvantului care spune :”El va fi calauza noastra pana la moarte.”(Jim Elliot)
februarie 7, 2008 at 8:32 am
Geanina, nu ma intelege gresit: atat liceul cat si facultatea pe care le-am absolvit au fost cele pe care am vrut sa le fac. Numai ca inainte de a termina liceul Domnul a trebuit sa-mi schimbe prioritatile. El m-a format inainte de a incepe facultatea si a continuat apoi, si continua si acum. Chiar daca nu au fost numai bucurii, totusi faptul ca stiam ca sunt in voia Domnului imi aducea mangaiere. Ca si in aceasta perioada.
Intr-adevar, sperantele si planurile noastre sunt infinit inferioare planurilor lui Dumnezeu.
februarie 10, 2008 at 2:33 pm
Te inteleg perfect,Emanuela. Stiu care este ideea pe care vroiai sa o exprimi. La mine a fost altfel si totusi la fel
Da,atunci cand am simtit ca sunt in voia Domnului,am inteles rostul lucrurilor sau ma rog,poate nu rostul deplin,dar am inteles ca era spre binele meu. Ceea ce spun eu este ca gandurile Domnului sunt nepatrunse si chiar atunci cand spuem “niciodata” sau “nu-mi doresc’,ca si mine,s-ar prea putea ca Dumnezeu sa te conduca inspre ceea ce ai evitat sau ai “subestimat”.Asa a fost la mine.Bine,cu studiile e doar un exemplu simplu.Au fost lucruri mai importanta si mai complicate in viata mea pe care nu le-am vrut si surpriza- Dumnezeu a vrut!
Daca asa a vrut El TREBUIE sa fie DESAVARSIT,nu?
Amin!
februarie 11, 2008 at 8:13 am
Da, Geanina, ceea ce are in plan Dumnezeu cu noi e desavarsit, chiar daca noi nu vedem pe deplin lucrul acesta.
Multumesc pentru ca ai revenit. Imi cer iertare ca te-am luat asa tare…
Domnul sa te intareasca intotdeauna sa ramai in voia Lui. Si pe mine, si pe toti cei ce vor sa-I fie placuti si care-L iubesc pe Domnul!