Citesc Isaia si raman uimita de maretia lui Dumnezeu!
Dumnezeu Suveranul, Atotputernicul (“Domnul ostirilor”) Isi alege un popor pe care il cunoaste ca razvratit, incapatanat, neascultator si totusi pe care il calauzeste nemaipomenit! Il pedepseste, dar ii da si speranta daca se intoarce la El! Il sfatuieste cu atata rabdare, chiar daca poporul intelege asa greu! Toate acestea fiindca avea un plan cu el: “Iata, pun ca temelie in Sion o piatra, o piatra incercata, o piatra de pret, piatra din capul unghiului cladirii, temelie puternica; cel ce o va lua ca sprijin nu se va grabi sa fuga” (Isaia 28:16).
Cei ce se incred in Piatra aceasta, in Hristos, sunt fericiti: “Ferice de toti cei ce nadajduiesc in El!” (Isaia 30:18b).
Cei ce se incred in El aud calauzirea Domnului: “Urechile tale vor auzi dupa tine glasul care va zice: Iata drumul, mergeti pe el! cand veti voi sa va mai abateti la dreapta sau la stanga” (Isaia 30:21).
Sunt lucruri care s-au intamplat in trecut, dar care contin adevaruri valabile si azi! Si pentru mine!
Deseori ma vad si eu ca poporul Israel: razvratita, incapatanata, nemultumita, neascultatoare, ingrijorata, dar asa iubita de Domnul! Desi numele meu inseamna “Dumnezeu este cu noi”, totusi parca prin atitudinile si faptele mele (am impresia ca) Il indepartez uneori pe Dumnezeu de mine…
E extraordinar insa ca Domnul, dupa ce mai lucreaza putin la caracterul meu, ma ajuta sa-L vad din nou! Asta fiindca planul Lui depaseste anumite evenimente!
Chiar ca e fericire sa te apropii de Domnul!
de Cn dep adev feric!
