In ultimul timp m-am gandit mai mult la calauzirea lui Dumnezeu pentru decizii deosebit de importante pentru viata mea. Si, fiindca nimic nu e la intamplare (Dumnezeu stia gandurile mele), dimineata am auzit la unul din posturile de radio un mesaj in legatura cu acest subiect, pe care il consider de mare folos. Nu am auzit ce inseamna calauzire, ci ceea ce nu inseamna. Aici sunt numai cateva ganduri:
Calauzire nu inseamna sa punem pret pe informatii obtinute din diverse mijloace- acestea sunt doar o parte a indrumarii. O intrebare importanta este: “Cat de des solicit indrumarea lui Dumnezeu cand nu sunt in dificultate?”
Calauzirea nu este un motiv de mandrie (Dumnezeu a vorbit chiar unei magarite, unui peste mare).
Calauzirea nu este pasivitate. E nevoie sa se depuna efort.
Calauzirea nu este o modalitate de a evita riscurile. Uneori ne dorim mai multa siguranta decat asumarea riscurilor (implicit a succesului sau esecului).
Dumnezeu insa ne vrea credinciosi maturi, nu roboti.
Scopul calauzirii este ca noi sa devenim oameni dupa voia Lui, spre gloria Lui!
s v ua email 22.2.08
februarie 22, 2008 at 9:57 am
Emi, ma bucur mult pentru conexiune. Chiar ca Domnul parca a vrut sa iti transmita ceva legat de calauzire.
Multe sunt caile Domnului!
februarie 22, 2008 at 10:48 am
Multumesc pentru incurajare, frate Florin.
Sunt si eu tare curioasa sa vad cat de minunat va lucra Domnul! De fapt, El lucreaza si acum!