Oare cuvântul „anotimp” provine din două cuvinte: „an” şi „timp” (timp al anului), legate între ele printr-o exclamaţie: „o!” ?
Frumoase sunt timpurile anului, atât de frumoase încât te face să exclami: „O!”
Primăvara, cu reînvierea, bucuria florilor micuţe (ghiocei, mărgăritari, toporaşi şi câte altele), cântul păsărilor…
Vara, cu bogăţia florilor, cu căldura pregătitoare de roade, cu cerul senin…
Toamna, cu recoltele bogate, cu ploile ce aduc răcoarea după zilele toride…
Iarna, cu mirajul albului zăpezii…
O! Frumos ai mai creat lumea, Doamne Dumnezeule! Şi ce frumos m-ai creat şi pe mine, chiar cu anotimpuri ale sufletului: speranţă, bucurie, ritm („primăvara”); căldură sufletească, afecţiune, dragoste („vara”); capacitate de analiză, de cercetare („toamna”); introspecţie, acoperirea unor lucruri („iarna”).
(Doar o prezentare destul de luminoasa a anotimpurilor- sunt constienta ca sunt si unele aspecte deloc placute in cadrul anotimpurilor. Am fost probabil influentata de faptul ca e primavara:))
