„Înţelepciunea are lucruri mari de spus…” Proverbe 8:6
Să poţi să spui ceva, şi, mai ales, să comunici… Să spui lucruri mari, prin care ceilalţi să fie impulsionaţi, să vadă că îi înţelegi, că le eşti alături, că îi preţuieşti, că îi apreciezi aşa cum sunt… Şi nu doar să spui…
Oare cum e posibil? Cum e posibil ca cineva care câteodată vorbeşte prea mult, iar alteori prea puţin, să comunice? E adevărat că, aşa cum am auzit de mai multe ori, atât tăcerea cât şi vorba multă comunică ceva despre o persoană.
E nevoie de efort! Ce fel de efort? Depinde de la persoană la persoană. Comunicarea se poate realiza într-un fel cu o persoană, în alt fel cu o alta. Mi-aduc aminte cum am învăţat să comunic cu diferite prietene. Dacă într-un fel comunicam cu una din ele, în alt fel făceam acest lucru cu o alta (o, şi erau aşa diferite!!!).
Poate să fie o comunicare perfectă? NU. Asta mi-au spus-o cei pe care i-am întrebat (diferite categorii de vârstă), şi am văzut-o şi eu în scurta viaţă de până acum. Şi totuşi, comunicarea e perfectibilă, adică, de fiecare dată când eşuez în a comunica un anume lucru să mă ridic şi să continui, să perseverez.
Dar am nevoie de Înţelepciune. Am aşa nevoie de sfaturi, cum să învăţ să comunic. Multe sfaturi mi-au fost date în această perioadă, dar aş vrea aşa de mult să văd izbânda! Pentru asta am nevoie de pricepere, ca să ştiu ce sfat poate fi aplicat într-un caz sau în altul. Văd însă că de multe ori îmi lipseşte puterea de a fi practică. Aşa teoretică sunt uneori!
Unde pot găsi sfatul, izbânda, priceperea, puterea de a comunica? „De la Mine vine SFATUL şi IZBÂNDA, Eu sunt PRICEPEREA, a Mea este PUTEREA” (Proverbe 8:14). Înţelepciunea e Hristos!
Da, Domnul Isus are lucruri mari să-mi spună…
Îmi mai rămâne să Îl ascult. Şi asta face parte din comunicarea cu El!
s v ua email 3.3.08
