„Voi sunteţi prietenii Mei dacă faceţi ce vă poruncesc Eu”. Ioan 15:14
Din ce în ce mai mulţi copaci înfloriţi în Bucureşti! Parca începe Bucureşti-ul să fie frumos (doar copacii si florile poate
).
Nu ştiu cum se simte un copac înflorit (de fapt, copacul nu simte
), dar văd efectul pe care îl produce imaginea sa. Parcă totul prinde culoare, parcă veselia, optimismul cuprinde fiinţa ce îl priveşte. Pe mine mă bucură primăvara. Creatorul a făcut-o aşa de frumoasa pentru noi!
Mă gândeam că prietenii sunt cei care ne înfloresc viaţa. Am petrecut un sfârşit de săptămână „înflorit” alături de prieteni scumpi. Aşa de bine a fost să străbat aproape 900 km dus-întors şi să-mi aduc aminte că Prietenul cel mai Bun mi-a dăruit prieteni şi m-a dăruit ca prietenă. Oboseala drumului şi a nopţilor nedormite a fost infinit mică în comparaţie cu bucuria şi dragostea cu care m-au întâmpinat Ica şi Titus. Un timp aşa de special petrecut cu ei! Şi exact când plecam spre gară să mă întorc în Bucureşti, mi-am dat seama că nici cei mai mult de 1000 km la care se află şi nici hotarul străin nu au împiedicat-o pe Simona să mă sune ca să schimbăm două-trei vorbe, aşa, „ca între prietene”.
Nu pot să nu mă gândesc la Simona, sora mea, Cristina, Nely. Fiecare din ele, în modalităţi diferite, au fost exemplul adevarului că “prietenul sigur se cunoaşte în împrejurări nesigure”.
Chiar că e aşa de bine, cum spunea şi Seneca, să poţi găsi „o inimă sinceră, căreia să-i încredinţezi în linişte tainele tale, care să fie mai îngăduitoare cu tine decât tu însuţi, care să-ţi aline grijile prin vorba ei plăcută, al cărei sfat să te lămurească, a cărei veselie să-ţi împrăştie mâhnirea şi a cărei privire doar să-ţi poată însenina faţa şi să-ţi reverse în suflet bucuria”.
Orice prietenie e într-adevăr un tablou nefinisat, dar expus în marea galerie a vieţii de către Prietenul perfect, Domnul Isus. El a ales să-i facă pe prieteni asemenea sării în bucate, adică să dea gust vieţii.
Mulţumesc, Doamne, pentru toti prietenii pentru care m-ai rânduit prietenă şi prin dragostea, grija, mustrarea şi răbdarea cărora mi-ai adus aminte de dragostea, grija, mustrarea şi răbdarea Ta! Mulţumesc că m-ai ales prietena Ta!Tu eşti Cel ce îmi dai puterea să fac ce îmi porunceşti! Sunt aşa slabă, dar vreau să mă încred în Tine, Domn al îndurării!Tu, Doamne Isuse, îmi înfloreşti plenar viaţa!
CS, 22-23.03.08
aprilie 3, 2008 at 10:24 pm
intradevar… minunat este sa ai prieteni adevarati… dar ce am invatat eu pe parcursul prieteniei mele cu tine, este ca fara sa investesti tot ce ai nu poti avea pretentia sa ai prieteni foarte buni…. care sa simta cu tine si in bucurie si in intristari…
multumesc pentru prietenia ta adevarata
aprilie 4, 2008 at 7:14 am
Simo, eu iti multumesc pentru rabdarea ta cu mine si pentru modul in care ai investit in prietenia dintre noi. Putini oameni au rabdare cu mine cum ai avut si ai tu.
Domnul te foloseste in viata mea si a altora!
august 7, 2008 at 2:44 am
oleeeeeeeeee…………………… nu fac decat sa subscriu ideii ca fara prieteni nu infloreste never nimic…nici Bucurestiul… si nici viata! Nu intru in detalii, ca nu am nici un seminar de prezentat! oricum, fara voi studentia ar fi fost… searbada.
august 7, 2008 at 8:27 am
august 7, 2008 at 11:01 am
Si eu multumesc Domnului pentru tine, desi nu ne cunoastem decat din discutiile online, din articole si comentarii. Dar ma bucur ca Domnul mi te-a scos in cale
august 8, 2008 at 8:43 am
Violeta, multumesc pentru cuvintele frumoase.
Sunt numai un pasager in acelasi vagon al trenului vietii in care esti si tu acum (asa cum scria o prietena – http://piatradincapulunghiului.blogspot.com/2008/08/calatori-in-trenul-vietii.html).Hristos Domnul ii bucura pe cei care vor sa ramana in El!
Daca treci prin Bucuresti, ma poti anunta.