Am avut multe vise care nu s-au împlinit niciodată
Le-am văzut pierind în zori şi m-a durut deşteptarea,
Dar prin harul lui Dumnezeu mi-am realizat suficiente vise
Ca să doresc să mai visez în continuare.
Am înălţat multe rugăciuni la care nu a venit nici un răspuns
Cu toate că am aşteptat mult şi cu răbdare,
Dar am primit suficiente răspunsuri la rugăciuni
Ca să doresc să mă mai rog în continuare.
Am avut încredere în mulţi prieteni care m-au dezamăgit
Şi m-au lăsat să plâng singur în ceasul de-ncercare,
Dar am găsit suficienţi prieteni fideli şi minunaţi
Ca să doresc să am încredere în prieteni în continuare.
Am semănat multe seminţe care au căzut şi lângă drum
Şi s-au hrănit păsările cu ele,
Dar am ţinut în mână atâtea spice aurii din grâul bun
Ca să doresc să mai continui semănatul.
Am băut până la fund cupa dezamăgirii şi a durerii
Şi multe zile am rămas fără cântare,
Dar Tu mi-ai dat să sorb atât nectar din trandafirii vieţii
Ca să doresc să mai trăiesc, în ciuda spinilor, în continuare .
Autor anonim
„De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru din lăuntru se înnoieşte din zi în zi.
Căci întristările noastre uşoare de o clipă lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă.
Pentru că noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd; căci lucrurile care se văd sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice”.
2 Corinteni 4:16-18
2 responses so far ↓
Viorica Bragaru // aprilie 14, 2008 at 10:25 am
Superba poezie! Ginduri traite, au sens profund.
O diversitate de stari si realitati, cuprinse in citeva versuri.
indicatoarepedrum // aprilie 15, 2008 at 8:19 am
Da, e o poezie superba. Se vede ca autorul a trait-o. Sora mea mi-a dat-o sa o citesc si m-am regasit in ea. Apoi m-am gandit sa o “dau mai departe”.
Leave a Comment