Indicatoarepedrum

„O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, când este vorba să credeţi…” Luca 24:25

Ce naivitate să nu-L crezi pe Mântuitorul când spune că, după ce va fi chinuit şi omorât, va învia (Matei 16:21, Marcu 8:31, Luca 18:31-34)!

Şi totuşi, în acele zile şi eu aş fi fost naivă! Nu L-aş fi crezut! Acesta e adevărul! Şi când mă gândesc că în atâtea alte aspecte din viaţa aceasta sunt naivă… Sunt naivă când, în atâtea momente, uit de promisiunile Domnului, uit că El e credincios în împlinirea lor…

Hristos, în dragostea Sa, prin puterea nemărginită demonstrată prin înviere, a vrut să spulbere naivitatea ucenicilor Lui. El vrea să o spulbere şi pe a mea.

Maria plângea la mormântul gol… Prea sensibilă? Cum poţi să nu fii sensibil la pierderea aceasta? Şi totuşi, Hristos Domnul îi redirecţionează sensibilitatea (să spună celorlalţi de învierea incredibilă), arătându-i realitatea. Hristos vrea să redirecţioneze sensibilitatea, darul Creatorului.

Realitatea era că Domnul Isus era viu.

Realitatea e că Domnul Isus e viu!

Hristosul cel viu nu dispreţuieşte oamenii naivi, dar nu-i lasă a persista în naivitatea lor, ci le arată realitatea.

Domnul înviat apreciază sensibilitatea, dar doreşte să-i ajute pe oameni să folosească sensibilitatea spre slava Lui, trăind în realitate.

Da, Hristos m-a înviat şi pe mine cu El. Anul acesta a vrut să îmi arate încă o dată realitatea învierii, dincolo de naivitate şi sensibilitate!

„Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă”. Romani 6:4