Indicatoarepedrum

Următorul pasaj este o povestire imaginară, dar mi-a plăcut ideea pe care o transmite. Nu ştiu cine a scris-o, de aceea nu pot da o sursă.

„ Odată, pe creasta unui munte, creşteau trei copaci visând la lucrurile măreţe pe care le vor face.

Primul, privind la cerul înstelat, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-un cufăr care să ţină cele mai de preţ comori ale lumii.

Al doilea, privind curgerea cristalină a râurilor, a spus: Când voi creşte aş vrea să fiu transformat într-o corabie puternică, să duc pe mare regi şi regine.

Al treilea copac privi spre satul din vale, admiră oamenii care lucrau şi spuse: Nu vreau să părăsesc muntele acesta! Aş vrea să cresc atât de înalt şi de falnic ca oamenii, privind la mine, să se gândească la veşnicie şi la Dumnezeu.

Anii au trecut. A venit ploaia, a bătut vântul, soarele a strălucit şi cei trei copaci au crescut.

Într-o zi, nişte tăietori de lemne au urcat pe munte. Cei trei copaci au fost tăiaţi, purtând încă speranţa că visurile lor măreţe se vor împlini.

Însă primul copac a fost făcut iesle pentru animale. În loc de aur şi diamante a fost umplut cu paie pentru animale. Al doilea a fost dus într-un sat de pescari şi transformat într-o barcă de pescuit. Era prea mică pentru a putea naviga pe mări şi oceane, aşa că a fost lăsată pe lac, umplută de pescari cu peşti mirositori. Al treilea copac a fost tăiat în două bucăţi şi lăsat într-un grajd pentru mulţi ani. Visul de a arăta către Dumnezeu părea că nu se va împlini niciodată.

Povestea, însă, nu se sfârşeşte aici.

Au trecut multe zile şi multe nopţi şi cei trei copaci aproape că au uitat visurile lor. Până într-o noapte, când un bărbat şi o femeie au aşezat în iesle un Prunc. Atunci copacul a realizat că ţine cea mai mare comoară a lumii. Într-o seară, mulţi ani mai târziu, barca făcută din cel de-al doilea copac mergea pe lac ducând un grup de oameni. Când o furtună puternică s-a abătut asupra lor, unul din ei a vorbit şi a liniştit vântul şi apa. Atunci copacul a înţeles că purta pe Regele cerurilor şi al pământului. Apoi, într-o zi de vineri, Acelaşi Om care a potolit furtuna ducea o cruce făcută din cel de-al treilea copac. Urma să fie răstignit pe ea. Copacul s-a simţit atunci plin de urâţenie şi cruzime. Dar duminică dimineaţa, când soarele a răsărit şi când totul fremăta de bucurie, cel de-al treilea copac a înţeles că dragostea lui Dumnezeu a transformat totul. A făcut din primul copac un lucru plin de frumuseţe, din al doilea copac ceva puternic. Şi visul celui de-al treilea copac s-a împlinit. Oricând oamenii se gândeau la el, se gândeau la Dumnezeu.”

Dumnezeu are un mod minunat de a împlini, în modul Lui, visurile noastre.

sc copii IM, 27.4.08