„Comorile nu se găsesc cu uşurinţă- cu toate acestea nu au încetat să fie căutate; căutarea nu înseamnă lipsa valorii, iar aşteptarea nu înseamnă lipsa binecuvântării pentru cei neprihăniţi”.

Cuvinte izvorâte din sufletul unei persoane care ea însăşi e o comoară ascunsă. Chiar spuneam prietenilor că cei care o descoperă, cu adevărat descoperă o comoară.

E ceea ce mi-a scris în urmă cu un an, imediat cum am terminat facultatea. Am acest mesaj pe birou. Azi mă uitam la micuţul tablou în care, alături de o ramură de măslin presată, a inclus aceasta provocare pentru mine.

Şi mă gândesc la două lucruri acum. Pe de o parte, mă gândesc la binecuvântarea de a avea o soră care să ştie să fie alături de tine şi să fie o încurajare. Pe de altă parte, mă gândesc cam ce comori am căutat eu în ultimul timp.

Fie că vrem sau nu vrem, suntem nişte căutători de comori. Se pare că ceea ce este un om se poate vedea în ce fel de comori caută.

Oare ce comori am căutat eu anul acesta? Şi ce comori am găsit? Şi ce comori am pierdut?

Şi mă gândesc cu bucurie că astfel de comori au fost: sănătatea; posibilitatea de a avea un loc de muncă; încurajarea şi dragostea familiei, a prietenilor; maturizarea prin încercări; dar mai ales momentele speciale de intimitate cu Domnul, atunci când acestea au fost autentice.

Am şi eşuat în găsirea unor comori.

Cu ajutorul Domnului însă, voi continua să caut. Şi voi găsi.

Fiindcă în cea mai mare Comoară, în Hristos, pot găsi nenumărate comori. Dacă Îl am pe El, am totul în El. Şi toate comorile reale indică spre Comoara ce mai de preţ: Domnul Isus!