Indicatoarepedrum

Nevoia de a fi încurajaţi. Nevoia de a încuraja. Da, nevoia de a încuraja. Cum spunea Mark Twain: „Cea mai bună metodă de a te îmbărbăta este de a îmbărbăta pe altul”.

Încurajare e atunci când cineva vede mai mult decât vezi tu şi-ţi comunică acest lucru pe înţelesul tău.

Ai simţit vreodată nevoia de încurajare?

Te-ai bucurat când ai fost încurajat/ă?

Cum te-ai simţit când ai încurajat pe alţii? Cum te-ai simţit când ai descurajat pe alţii?

Întrebări pe care mi le-am pus în ultimul timp…

Am dat peste un material legat de încurajare aici.

Am eşuat în a încuraja pe alţii… Am fost însă copleşită de încurajarea Domnului în aceste zile:

„Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! Căci Eu sînt cu voi, zice Domnul oştirilor. Eu rămîn credincios legămîntului pe care l-am făcut cu voi, cînd aţi ieşit din Egipt, şi Duhul Meu este în mijlocul vostru; nu vă temeţi!” Hagai 2:4b-5

„Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentruca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.” Evrei 4:15-16

Chiar că e numai îndurarea Ta, Domnul meu!

svmsjtlint

Lipsa de ştiinţă este o pagubă pentru cineva şi cine aleargă neghiobeşte înainte o nimereşte rău.

(Proverbe 19:2)

Cât de mult ne grăbim să facem un lucru, să luăm o decizie? Mai ales atunci când nu dispunem de multe cunoştinţe şi suntem presaţi de anumite împrejurări…

Cu ceva timp în urmă am participat la o întrunire deosebită pentru învăţătorii de copii. Au fost multe lucruri de foarte mare folos. Mi-a rămas în minte o idee însă: copiii sunt ca nişte săgeţi ce trebuie direcţionate.

Deşi adulţi, cei ce sunt copii ai Domnului sunt săgeţi în mâna Lui. Ţinta Lui pentru aceştia e să ajungă să-L cunoască pe El. Până vom fi cu Domnul în cer, El are pregătite pentru noi diferite ţinte.

De multe ori, ca şi tineri, încercăm să ne târguim cu Dumnezeu să schimbe traiectoria doar puţin, într-o direcţie unde ni s-ar părea nouă mai bine. Nu ne dăm seama că, în bătaie lungă, nu se mai atinge ţinta dorită. Poate ajungem tot pe panoul ţintei, dar nu în locul avut în vedere de Dumnezeu. Se poate însă ca nici măcar să nu atingem ţinta.

Anumite dorinţe ale noastre, ale tinerilor, sunt bune. Suntem plini de entuziasm (unii mai mult, alţii mai puţin). Fără cunoştinţă însă, în grabă, ne putem îndrepta pe căi greşite. Păcatul este, de fapt, şi o ratare a ţintei. Nu pot să nu mă gândesc la o imagine surprinsă de John Bunyan în „Pilgrim’s Progress”: îndepărtarea de la cărare poate duce spre castelul uriaşului Deznădejde.

Un lucru bun, lăsat de Dumnezeu (personal, consider ca fiind a doua mare decizie după cea de a-L urma pe Domnul Isus) este căsătoria. Fără cunoştinţe, datorită grabei, au fost familii care şi-au creat un castel în căminul lor, dar unul al deznădejdii. Adesea, după ce facem paşi greşiţi şi ni se întâmplă ceva, avem tendinţa să Îl acuzăm pe Dumnezeu. Singura speranţă de a ieşi din închisoarea disperării e recunoaşterea ratării ţintei şi folosirea cheii promisiunilor lui Dumnezeu.

Da, în mijlocul întunericului acestei lumi grăbite, unde cunoştinţa niciodată nu va fi suficientă, „celui neprihănit îi răsare o lumină în întuneric” Ps. 112:4.

Hristos, Cel interesat de toate aspectele vieţii unei „săgeţi buclucaşe”, este Lumina lumii!

intr egm, rel v.b., filmacsfam.,sitfammd

„But Daniel made up his mind not to defile himself…” Daniel 1:8

Şampon 2 în 1. Dero 2 în 1. Cafea 3 în 1…

Generaţia: „Multe într-un singur produs”.

Nu cumva tot principiul acesta stă la baza lumii virtuale? Câte persoane îşi prezintă diferite identităţi şi pretind a fi alte persoane pe internet (chiar mai multe identităţi pentru aceeaşi persoană)? E o realitate de care am devenit foarte conştientă acum câteva zile…

Oare câţi oameni se ascund în spatele unui ID? Sau câte ID-uri diferite au în spate o singură persoană?

Cred că e întrebarea care frământă pe mulţi oameni sinceri ce se folosesc de instrumentele lumii virtuale…

Dacă în operele lui Shakespeare deghizarea e un motiv des întâlnit, în perioada actuală dedublarea (chiar triplarea sau multiplicarea identităţii) se pare că este ceva foarte obişnuit în realitatea virtuală.

De ce ar vrea cineva să facă acest lucru? Într-o lume în care orice lucru generator de suspans e binevenit, unii oameni cred că, prin crearea multor identităţi virtuale, îşi fac viaţa mai interesantă. Sunt alţii care, cunoscând ID-urile altor persoane, nu vor să îşi dezvăluie identitatea reală, având scopuri ascunse.

Deghizarea virtuală se hrăneşte însă cu minciuna. Iar dacă adevărul se află, persoana sinceră de la capătul celălalt îşi pierde încrederea în acea persoană, pe lângă faptul că dezamăgirea şi frustrarea îi răscolesc inima ştiindu-se minţită. Şi minciuna e doar uşa prin care alte lucruri groaznice intră în viaţa oamenilor.

Cei ce L-au cunoscut pe Dumnezeu, pe Cel ce e ADEVĂRUL, nu pot trăi în minciună. Copiii lui Dumnezeu, care trăiesc cu adevărat în lumina Lui, deşi au la îndemână hainele deghizării virtuale, totuşi ALEG să folosească hainele sincerităţii. Ca Daniel, ei ALEG să nu se întineze cu minciuna multiplelor identităţi.

Numai prin harul lui Dumnezeu am devenit şi eu copilul Lui. Prin puterea Lui, am ALES şi eu când am început să folosesc internetul! Prin îndurarea Domnului, vreau să rămân în Adevăr!

Conştientă de realitate, mă întreb: Câţi Daniel-i mai sunt în ziua de azi care ALEG să trăiască în curăţie? Câţi vor să ceară Domnului putere pentru acest lucru? Eu am nevoie de puterea Lui! Tu?

vbvims